LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

O PROZATOARE - Angela Bîrsan: „Timpul în care femeile singure n-au loc“

E sambata dimineata. Dar este una dintre acele zile de sambata pe care n-o voi ura, asa cum de altfel urasc toate sfarsiturile de saptamana si sarbatorile legale pe care le-as desfiinta din calendar. Si asta pentru ca e timpul in care femeile singure n-au loc la multe dintre petrecerile familiste si este de ne-imaginat ca pot intra intr-un restaurant unde niciodata, nimeni nu s-a gandit sa aseze mese pentru o singura persoana. Sunt atat de nesuferite scaunele ne-ocupate la masa unde te asezi, farfuriile, tacamurile si servetele care raman intepenite intr-un soi de asteptare crunta care tipa la tine cand te holbezi la ele in gol. In dimineata asta nu voi inghiti micul dejun ca un gansac . Voi cere o cafea lunga, cu lapte mult si voi zambi intr-una pentru ca voi vorbi cu Mariuca despre vreme, ce nebunii vom face astazi, imi voi aprinde cinci tigari si voi gandi ca un evadat care se bucura ca nu-si mai vede gardianul .
Cand iesim dam peste maica Eustochia. Abia acum vad cat este de frumoasa si firava. Fata ovala, invaluita in negru e alb-stravezie de posturi lungi iar buzele carnoase n-au nimic senzual ci ma degraba ii dau un aer aspru sub privirea linistita si impacata cu sine.
>>>>>>

- Scris de ARP | beletristica | | Nu există comentarii