LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

Alexandru Nemoianu „Scrisul aşază gândul în realitate…; purifică”

Interviu de Veronica Balaj

Veronica Balaj: Plecarea din ţară presupune, pe lângă alte stări şi curaj. Cât şi cum se exercită acest curaj acum când sunteţi un nume cunoscut?

Alexandru Nemoianu: Actul de a emigra, de a părăsi un loc şi o realitate cunoscută şi a le schimba cu o realitate necunoscută, este un act extrem, la limită, mai ales în împrejurarea că, atunci când am făcut-o, la începutul anilor ’80 ai veacului al douăzecilea, nu mai exista cale înapoi. Emigrarea este un act extrem şi condiţia de emigrant una limită, în care nu poţi pretinde că eşti altceva decât eşti, nu-i poţi minţi pe cei din jur şi nu poţi să te minţi pe tine. Că în orice situaţie extremă, incendiu, război, închisoare, îţi sunt măsurate şi arătate şi posibilităţile şi limitele şi asemenea experienţe te fac mai puternic. În momentul de faţă cred că pentru un emigrant, cinstit sufleteşte, manifestarea curajului este un exerciţiu în smerenie. Acceptarea că în relaţia cu „ţara” emigrantul este un marginalizat al cărui singur drept şi singura obligaţie este să o iubească necondiţionat. >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

POEME NOI – Nastasia Maniu: „Rugăciune pentru Neamul meu“

Atat de aproape eram, Doamne, unii de altii si atat de stravezii,
incat se vedea prin noi istoria toata,
istoria inflorind a doua oara din aceeasi radacina,
desi era iarna si lumea parea sa invete sa moara,
iar in rugaciune nimeni nu-si mai aducea aminte cum se invie,
cu toate ca sangele – acelasi – incepuse istoria sa o rescrie,
numai ca totul se ivea una pe fata, alta pe dos,
numai ca frumosul se numea urat si uratul frumos,
numai ca tot mai des unii dintre noi
il confundau pe Anticrist cu Cristos.

Si asa am trecut si asa trecem, vai,
dintr-un infern in altul, dintr-un rai in alt rai,
si asa ne botezam pruncii in numele minciunii,
in numele adevarului balai,
si asa ne confundam uneori altii cu unii,
si asa gandesc in locul inteleptilor nebunii. >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

EFIGIE – Florin Contrea: „In memoriam G.I. Tohăneanu“

Despre cel care a fost filologul desăvârşit, latinistul, cunoscătorul neîntrecut al tainelor cuvintelor, şi în sfârşit, dascălul de neuitat pentru învăţăceii lui, G. I. Tohăneanu, gândul nu ne ajută a ne alege vorbele pe măsură. Prin ani, ne urmăreşte acea privire caldă, acea rostire măiastră, acea înţelepciune adâncă a frazelor, simple în aparenţă, atât de greu de desluşit uneori.

Am fost printre cei privilegiaţi, în calitatea mea de student la filologie, de a-i audia prelegerile, ţinute întotdeauna la nivel magistral, de a-i citi cărţile publicate mai ales la editura timişoreană Facla, de a-i urmări ideile, de a încerca să le asimilez pentru a le reda, cât mai aproape de model, la vreme de examen. În acei ani, de început, ai Facultăţii de Filologie timişorene, cele mai multe cursuri universitare, susţinute de profesorul nostru, făceau parte din sfera mai largă a stilisticii limbii române, a versificaţiei, a metaforei de diferite feluri, a lexicului în general. Tematica rigidă şi aridă, pentru necunoscători, se transforma sub ochii noştri, căpăta acel farmec al pătrunderii în necunoscut. Polisemantismul cuvintelor, mai ales ale celor străvechi, ne surprindea prin ineditul lor. Aceeaşi expresie, se transforma ca un personaj de poveste, sărind dintr-o limbă într-alta, căpătând mereu alte şi alte înţelesuri, atât de fireşti, şi totuşi, atât de neobişnuite. >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

SINTEZE – Const. Miu: „Proza lui Adrian Păunescu“

Din lista cărţilor de care dispun Fundaţia Totusi ,Iubirea şi Editura Păunescu, am ales şi volumul Măştile însângerate – proze scurte scrise între 1969-2001 (Editura Păunescu, Bucureşti, 2001), împins şi de curiozitate: Ia, să vedem – mi-am spus – dacă prozele Maestrului se ridică la nivelul poeziei? Trebuie spus, din capul locului, că de la prima scriere – O maimuţă şi atâta tot – se vede mâna artistului! Îmi vine în minte dictonul latinesc „Pauca sed matura”. Comparativ cu volumele de versuri, deocamdată singurul volum de proză, prin conţinut şi tehnici de realizare, relevă cititorilor talentul incontestabil al lui Adrian Păunescu şi ca prozator. Spun aceasta, pentru că scriitorii noştri consacraţi au rămas în istoria literaturii fie numai ca poeţi, fie numai ca prozatori. Cazul lui G. Călinescu ori Arghezi sunt rarisime: la primul, istoricul şi criticul literar copleşesc romancierul şi, mai cu seamă, poetul, la cel de-al doilea, poetul e mai presus de prozator şi pamfletar. Ar mai trebui amintit, pentru literatura contemporană, mai aproape de zilele noastre, Marin Sorescu – poet şi dramaturg în egală măsură de valoroşi. Prin cartea noastră, Publicistica lui Marin Sorescu (Editura Cellina, Craiova, 2006), am încercat să relevăm faptul că publicistica soresciană nu este cu nimic mai prejos, chiar dacă istoria literară l-a reţinut deocamdată pe scriitorul născut la Bulzeşti doar ca poet şi ca dramaturg. >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

UN POET ŞI POEMELE LUI: Traianus

***

La revedere, dragostea mea veche,

O nedreptate mă vînează iar,

Viaţa plînge-n prag să-i dau în dar

Singurătatea-mi fără de pereche.

Orb, vîntul prohodeşte-n drum tăcerea

Şi fuge-apoi în casa lui din stea.

Nu-i cîntec mai frumos precum durerea,

Ce se îmbracă-n amintirea mea.

__________________

POEM SMULS DIN ACUM

În ochii mei e-un cimitir ce creşte,

Atîta lume se îngroapă-n el,

Paznici sunt florile de muşeţel,

Ca o grădină liniştea-nfloreşte,

Culeg de jos lumina pe făraş,

Şoapte-mi fac din tăceri de heruvim,

Gropari bătrîni — copacii n-au sălaş.

Se pot ascunde în privirea mea,

Casă-şi pot face-n amintiri de stea,

Cît noi statui iubirii devenim.  >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

SCRIITOR IN OCCIDENT – Angela Nache-Mamier(Franta): „Lire a la plage“

« LIRE A LA PLAGE » la Frontignan ,pe 14 august 2008

O seara pozitiva ,fara îndoiala ,pentru toti cei care au participat !

In acest 14 august ,Place Vauban ,lînga Baho Beach a îmbracAt un aer de sarbatoare care s-a prelungit pîna la miezul noptii.Publicul numeros trecea deloc grabit ,hotarît sa petreaca o vacanta linistita ,cu un apogeo spre ora 22 cînd un foc de artificii se lasa asteptat cu înfrigurare.Incepïnd de la ora 17h a demarat animatia literara sustinuta de 15 diversi scriitori .Este prima mea participare ca invitata în orasul meu la aceasta( a treia editie) “Lire à la plage” ,organizata de prietenul meu ,prozatorul Maurice Nougaret si presedinta asociatiei culturale”Quatre saisons”Camille Laurens.Am ocazia sa prezint cartile mele editate aici si mai ales ultimul meu volum de poezie editat în România la editura Kogaïon :”Celebratio-Ma Roumanie mystérieuse”.Multi dintre concetatenii mei descopera surprinsi ca sunt scriitoare,poeta ,gen atît de putin popular ,care sperie…Explicatiile despre Cimitirul vesel de la Sapânta îi lasa cu gura cascata !Uimire ,admiratie ,un pot spune cu precizie… >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

ANTOLOGIA DE PROZA – Aurel Anghel: „Câmpia pâinii“

Grâul, fratele meu din copilărie fusese deja secerat. Pe deasupra periei, miriştea, tăiată de combine, crescuse deja sămurastra de grâu şi de buruieni. O mulţime de amintiri mă năpădiseră.

- De ce eşti trist, bunicule?, m-a întrebat Ioana care stătea pe scaunul din faţă şi-mi urmărea fiecare gest, fiecare mişcare a sufletului.

- Nu sunt trist Ioana, mă gândesc, îmi amintesc… şi ochii mei s-au umezit… Am început să rostesc ca în vis :

„Seceram odată cu lanul de grâu şi o floare cu sânge albastru… Floarea cădea, sângele intra în pământ. În locul ei peste un an creştea o altă cicoare…”

- Ce este cicoarea, bunicule?

Am oprit maşina în marginea şoselei. S-a dat jos şi Ioana.

- Asta e cicoarea, Ioana, este o floare cu ochii albaştri ca şi ai tăi.

- Dar ea nu are ochi, bunicule.

- Nu are, dar a avut. Cicoarea a fost o frumoasă fată de împărat pe care a răpit-o zmeul. A răpit-o şi a alergat spre împărăţia lui care se afla peste mări şi ţări. Zmeul a adormit şi a căzut de pe cal. Fata de împărat a rămas în şa , a mânat calul înapoi spre castelul ei aflat aici aproape de apa Ialomiţei, dar n-a mai ajuns acasă. A ajuns-o din urmă zmeul chiar aici unde creşte acum cicoarea. Zmeul s-a înfuriat, a scos un pumnal şi i-a retezat venele mâinilor. Din fiecare picătură de sânge a răsărit în primăvara următoare câte o floare. Floarea de cicoare. >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

CARTI SI AUTORI – Florentin Popescu: „Conspiraţii celeste“ de Victoria Milescu

În arena noastră literară, devenită aproape neîncăpătoare după 1989 (fiindcă libertatea de expresie a permis apariţia a zeci, dacă nu cumva a sute de nume, aşternute pe o copertă de carte, încât cititorului obişnuit îi este, practic, imposibil să se orienteze în propriile-i opţiuni, astfel spus să discearnă între poezia de valoare şi impostură), dna Victoria Milescu face figura autorului care, din respect pentru sine, pentru lectorii săi şi nu în ultimul rând pentru cuvântul tipărit, a ştiut şi ştie să-şi respecte condiţia personală de poet serios şi consecvent cu sine, negrăbindu-se să trimită la tipar, de îndată ce le aşterne pe hârtie, toate textele. Fireşte, nu trebuie înţeles de aici că s-ar situa, cumva, în extrema cealaltă: a autorului care lasă să aştepte prin sertare, ani în şir, tot ce scrie.

Cu prezentul volum, Conspiraţii celeste, dna Victoria Milescu, nu prea răsfăţată de critica literară, dar nici trecută sub tăcere, ori ,,expediată‘‘ de cronicarii publicaţiilor literare, se dovedeşte a fi, aşadar, consecventă cu sine în conturarea unui univers liric ale cărui coordonate de existenţă se prefigurau încă de la debutul său din urmă cu aproape două decenii (Prier, 1988). >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

CONTEMPORANII NOSTRI – Virgil Borcan: Mari eseişti : Aurel Ion Brumaru

Motto: „Conceptul de câine nu latră”. (Noam Chomsky)

Dacă apoftegma neoplatoniciană potrivit căreia „natura este haina vie a Dumnezeirii” îşi păstrează valoarea de adevăr, şi dacă admitem că omul este dator să-l cunoască pe Dumnezeu şi prin contemplarea/ descifrarea/ înţelegerea Creaţiei, eseul lui Aurel Ion Brumaru premiat în 2005 de Uniunea Scriitorilor devine un vade mecum indispensabil, de inclus în bibliografia obligatorie. Summa summarum, „Fiinţa muzicală” este –şi înţelegem aceasta la sfârşitul ultimei pagini- o „ontologie pitagoreică” fără triunghiuri dreptunghice, fără pamări sacerdotale în faţa lui Beethoven sau Mahler, fără măcar o cât de mică evocare a „muzicii sferelor”. Începe molcom, riguros, ardeleneşte, cu analiza a trei tipologii (Don Juan, Joseph K., Adrian Leverkühn) familiare criticului literar, dar „exprimate” (etimologic vorbind) până la ultimele lor implicaţii hermeneutice.

Punctul de plecare, tonalitatea sunt de căutat în zona carteziană a spiritului, înţeles ca „sferă a lucrurilor înzestrate cu logică” (din acest punct de vedere există şi o logică naturală) şi, desigur, ca matrice arhetipală în (întru) care se manifestă Fiinţa. Însă, nota bene: fiinţa muzicală nu există per se, autonom, abstract şi impersonal, ci numai ca fiinţare, interpretare, performare, după modelul langue /vs/ parole din lingvistica saussuriană. >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

ANTOLOGIA DE POEME – Victoria Milescu: Poeme (din vol. Conspiraţii celeste)

ÎNTRE FORŢĂ ŞI SLĂBICIUNE

Sunt încă

proprietatea lui Dumnezeu

unde să fug

sunt scribul sub teroarea cuvintelor

m-ai trimis pentru că tac

muşcând pământ

unde să fug când pământul fuge şi el

îngroziţi suntem de un singur cuvânt

curând se va auzi

va fi tunet sau adiere

îl voi rosti eu, îl vei şopti tu

sunt încă preferata lui Dumnezeu

unde să fug şi de ce… >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

INTAMPINAREA UNEI CARTI – Paul Eugen Banciu: „Judecata literatorilor“

Trăim un timp cu intensitatea celui datorat unor mari evenimente, din ce în ce mai grăbit, mai superficial, în care viaţa se interferă cu ficţiunea, cu lumea imaginarului, coborând din universul structurat al culturii în decursul câtorva milenii. Trăim o vreme a interşanjabilităţii valorilor culturale, după principiul facil al psihologiei individuale, al gusturilor formate acum după alte principii, complet distonante cu acumulările şi criteriile celor de dinaintea noastră cu doar jumătate de secol. Lumea cărţii, fie ea a editurilor, fie a librăriilor şi bibliotecilor, lasă acum la o parte ficţiunea, parabola exemplară, personajul de excepţie, construit după toate regulile tipologiei unui specific al unei zone, naţiuni, continent, ca în prim plan să apară jurnalul intim al unor personalităţi reale, memoriile unei vieţi trăite într-un dat istoric, astfel că eroul devine însuşi autorul cărţii, ca într-o perpetuă confesiune scrisă la persoana întâi.

Receptorul, recte cititorul de azi e mult mai interesat de viaţa unor oameni reali pe care i-a cunoscut direct sau prin media, pe care-i înţelege mult mai bine decât pe contele Mâşkin sau pe Ivan Karamazov. Ficţiunea trece într-un plan secund, când realitatea e de multe ori peste imaginarul unui creator. S-a trecut, doar în câteva decenii, de la acceptarea unei poveşti scrise la persoana a treia, la replica directă a unui om aşezat pe un soclu, mai fragil sau nu, dintr-o pădure de socluri în mişcare. Aceasta e lumea de azi aşa cum ni se arată la capătul primului deceniu din mileniul abia început. E firesc aşadar ca în acest context să aibă căutare cărţile de interviuri cu personalităţi dintr-un domeniu sau altul şi în primul rând tocmai dialogurile cu cei care făuresc literatură oriunde pe mapamond. >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

RECITIRI – Olga Morar: „Radu Tudoran – un scriitor uitat“

Numele său adevărat este Nicolae Bogza şi este fratele celui, care s-a remarcat ca maestrul reportajului: Geo Bogza. S-a născut în comuna Blejoi – Prahova, regiunea Ploieşti la 8 martie 1910, din părinţi moldoveni.Pseudonimul Radu Tudoran l-a ales odată cu intarea sa în literatură.

De mic a fost atras de scris, astfel că la frageda vârstă de opt ani şi jumătate a încercat să abordeze diverse subiecte, care fireşte se derulau doar în memoria sa, fără să aibă o finalitate artistică. Mai târziu la douăzeci şi opt de ani adunase mii de pagini, însă fără să se gândească să le publice.Şi-a folosit imaginaţia punând-o în slujba ficţiunii ” înainte de a fi auzit de la oameni cu autoritate, că ficţiunea era singura modalitate de a ajunge la o creaţie artistică.”¹Urmează şcoala primară la Ploieşti, datorită lipsurilor materiale şi a unei situaţii sociale nesigure se indreaptă spre liceul militar pe care-l termină în anul 1930, dar fără să simtă o afinitate cu alegerea făcută. Urmează apoi şcoala de ofiţeri de la Sibiu absolvind-o în 1932 în grad de sublocotenent şi continuând cariera militară până în 1937 când părăseşte definitiv armata şi se dedică scrisului. Trebuie menţionat faptul că în perioada carierei sale militare timp de an a urmat şi o şcoală de aviaţie. >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

ESEU – Mariana Popa(Canada): „Casa Loma – Toronto“

Deschid fereastra si o dimineata de vara navaleste in casa. Cat va mai tine vremea asta frumoasa, ma intreb? Imi torn cafeaua; ma asez la masa de lucru. In fata mea se odihneste un teanc de coli albe ce ma invita la scris. Foile stau pe fata de masa alba si ea, cu buchete de lalele la colturi. Buchetele sunt cusute de mine, in cruciulite, intr-un alt timp si alt taram, cand o bunica mestera in lucrul de mana imi dezvaluia tainele cusutului.

Ridic ochii spre curtea vecina, obturata de doi ani de constructia unui garaj. Pe deasupra garajului se vede inca mesteacanul frumos care iata, azi are o mesa galbena, prima in toamna aceasta. A mai trecut un an si pentru mesteacanul de pe dealul vecinului. Copacii imprumuta locului din personalitatea lor. “Casa cu mesteacanul” este numita in cartier casa vecinului meu. Artarul din fata casei mele, care devenea rosu in fiecare toamna, facea parte din poza casei exact ca un timbru pe o scrisoare. Dar in toamna aceasta a pierdut definitiv lupta ce o da de cativa ani cu batranetea. Sta trist, cu frunzele agatate pe crengi albite; dezgolite ici si colo de scoarta, crengile se inalta dezolant catre cer ca niste degete batrane si neputincioase, implorand. Vor veni cei de la Departamentul de Parcuri al orasului si il vor inlocui cu un pom tinerel, subtirel, iar fatada casei noastre va capata un alt aer, cu siguranta va pierde din personalitate. >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite

ATITUDINI-Al Florin Ţene: „Un anumit egoism al istoricilor literari şi de artă“

Pentru început e bine să definim ,conform Dicţionarului Limbii Române editat de Academia Română,ce înseamnă istorie(literaturii,artelor),aceasta este:3.Ştiinţa care studiază dezvoltarea şi schimbările succesive într-un anumit domeniu:istoria literaturii,istoria artelor.

Se cunoaşte faptul că istoria naţiunilor consemnează cu amănunţime victoriile,dar şi înfrângerile.Arheologia,o ramură a ştiinţei istoriei studiază şi consemnează în amănunţime cea mai mică religvă descoperită.Toate acestea fac parte din patrimoniu cultural şi istoric al umanităţii.O adevărată armată, de cercetători, nu-şi permite să treacă cu vederea cea mai mică înfrîngere,cea mai mică victorie,un semn heroglific,o relicvă antropologică sau arheologică din lanţul nesfârşit al evoluţiei societăţii omeneşti.Patrimoniu ce face parte din istoria naţiunilor.Singurii care şterg cu buretele indiferenţei,al intoleranţei, pagini întregi din istoria artelor şi literaturii române sunt istoricii artelor,dar mai ales criticii literari din spaţiul spiritual românesc.Francezii nu-şi permit să omită nici un autor,chiar dacă a scris şi publicat un singur vers.

“Istoriile” Literaturii Române,apărute până în prezent(impropriu denumite istorii),mă gândesc la încercările lui Titu Maioresc,E.Lovinescu,G.Călinescu,Cartojan, Al.Piru,Laurenţiu Ulici,Eugen Negrici,Marian Popa , Mircea Zaciu,Marian Papahagii,Aurel Sasu,sunt scrise cu prejudecăţi ,eliminând din start sute de autori cu cărţi publicate şi prezenţi în presa culturală. >>>>

septembrie 5, 2008 Posted by ARP | noutati | Comentarii oprite