LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

Regina Mamă Maria s-a cuibărit în mai multe cotloane de vis. La Cotroceni, la Bran, la Pelişor, la Balcic… Aici am ajuns într-o viteză, părăsind România pe la Vama Veche, străbătând 60 de kilometri prin Bulgaria, fără să văd, pe tot parcursul, nicio biserică, prin niciun un sat şi nici un oraş pe care le-am traversat. Ce au făcut bulgarii cu turlele bisericilor, care la noi se văd de departe? Le-or fi scufundat în pământ, în apă? Le-or fi ras, una cu pământul?

La cap Caliacra, loc împrejmuit cu mulţime de morişti eoliene, toate învârtindu-se pentru curent, vântul puternic parcă ne face să ne ţinem de tufele de smochini rătăciţi printre stâncile de calcar sarmatic. Într-o grotă amenajată ca muzeu, aflăm despre cetatea de aici, întemeiată încă de pe vremea bătrânilor Lissimachos şi Dromichetes, căzută, apoi, în mâinile bizantinilor, a turcilor, a românilor, a bulgarilor… Ancore de corăbii străjuiesc pereţii, scoase din marea cea Mare, ghiulele rotunde, şlefuite, din piatră, cu care se lovea în corăbii, cu catapulte, sunt aşezate, ca nişte ouă uriaşe, pe la unghere şi le ridici, dacă poţi, dar nu poţi, sunt prea grele şi nu reuşeşti să încarci catapulta de luptă…Ce fel de spinări şi de braţe vor fi avut luptătorii aceia?…

Afară, în vântul şi soarele de vară, o bătrână vindea ciorapi de lână şi mănuşi de lână, pentru iarna care va veni…Îmi spune că este româncă, dar nu mai are cu cine vorbi, puţini au mai rămas cu limba română în gură, în suflet, are o pensie mică, 80 leva ( 160 RON)…

Marea ne topeşte pe toţi în apele ei… >>>>