~Victoria Milescu: „Eminescu“
Tu dormi într-o icoană
preavie, preaiubită
se-nchină la tine tot neamul
limba română
dar nici nu dormi, depeni
străbunele raze
te-afunzi în vecia albastră
să vezi mai departe
fântână şi astru şi dor şi durere
ne sorbi, te sorbim
eşti îngerul nostru de pază
cuvântul sublim
eşti dorul nostru de-a pururi
de nemurire
în cer aprinde-ne steaua
româna rostire.
VICTORIA MILESCU